Dan Nica: Referitor la ce face MCTI in legatura cu mijloacele de acces la Internet si cu strategia, banuiesc ca intrebarea dv. vine dintr-o necunoastere a anumitor lucruri. Pentru prima data am facut un program national, dar nu era foarte clar cum e cu accesul la Internet. In primul seminar, daca ati fi citit ziarul Adevarul, ati fi vazut ca un profesor de la un liceu din Bucuresti mi-a pus aceeasi intrebare. Atunci explicam ca sunt sase modalitati de acces la Internet. Dvs. ati spus ca, in Romania, 30 la suta din scoli sunt conectate la RoEduNet. Dar aceasta retea nu ajunge in comune, sate si orase. Nu ajunge nici macar in toate orasele din Romania, dupa cum nici proiectul de informatizare nu a ajuns in toate orasele din Romania. Infiintarea unei retele nationale finantate integral de la bugetul de stat, prin care scolile din Romania sa aiba acces gratuit la Internet, ar dura foarte mult. Daca stam sa asteptam pana terminam reteaua asta nationala care sa acopere 11.000 locatii administrative, inseamna ca nu mai terminam niciodata. Varianta cea mai corecta si care se aplica in SUA, in Europa si peste tot este aceea de a avea acces la Internet. Acest lucru inseamna ca acolo unde nu exista o retea care sa apartina cercetarii universitare, cum este cazul SUA unde se conecteaza si scolile, sau nu exista o retea care sa apartina Ministerului Educatiei si Cercetarii, cum este cazul Germaniei si Frantei, atunci trebuie sa existe modalitati alternative de conectare la Internet. In Romania exista 6 asemenea modalitati. Suntem unica tara din Europa, unde 95 la suta din populatie are acces la un sistem de conectare la Internet cu o viteza de 230 kbiti/secunda. Pentru toti cei care cunosc ce inseamna asta, intelegem ca o astfel de viteza de conectare la Internet ofera Romaniei conditii mult mai favorabile decat foarte multora dintre tarile chiar dezvoltate, unde viteza e undeva pe la 128 Kbiti/secunda. Este important sa ai acces la Internet in cat mai multe variante, astfel incat pretul sa poata fi dat de catre piata in competitie. S-a trecut la conectarea de mare viteza cu reteaua Geant. Sunt eforturi, dar ele nu pot sa inlocuiasca o retea nationala. Nici nu cred ca acest lucru va fi posibil pe termen scurt, pentru ca costurile sunt imense si nici nu-si propune nimeni sa construiasca o retea de asemenea anvergura. Si atunci toata lumea merge pe aceasta impartire si utilizare in comun a infrastructurii existente. Sunt sase si vreau sa le repet si pentru alti colegi de-ai dumneavoastra care doresc sa se conecteze la Internet: prin Romtelecom, prin Dial-up, cu o sinteza de conectare de 56 KBiti/secunda; prin ISDM, prin Romtelecom sau prin alti provideri de Internet - cu 164 KBiti/secunda sau, daca se utilizeaza accesul de baza - 125 KBiti/secunda; prin retelele de televiziune prin cablu, care ofera in majoritatea oraselor din Romania cel putin transmisii de date; prin conexiuni de transmisie de mare viteza de tip punct-multipunct care inseamna pana la 4 MBiti pe secunda, disponibil in toate marile orase din Romania, lucru oferit la ora actuala de sase firme din Romania; prin operatorii de telefonie mobila GSM si reteaua Zapp, care inseamna la 130 KBiti/secunda. Acestea sunt cele sase modalitati de conectare. Marius Guran: Acum, la chestiunea pusa in discutie. De la intalnirea de la Colegiul "Sava" s-a semnat un ordin de catre d-na ministru, prin care, ca responsabil al unui colectiv, cu cei doi directori de la Ro Edu Net si de la Reteaua Nationala a Cercetarii (RNC), impreuna cu un reprezentant al MCTI-ului si al cercetarii si cu ajutorul firmelor din consortiu care se ocupa de proiectul pomenit aici (SIVECO, IBM si CISCO), am facut un studiu care se refera la colaborarea pe termen mediu-lung a retelei pentru educatie, cercetare si cultura. Fiindca o serie de site-uri cu continut educational vor fi in sfera culturii, vor fi marile biblioteci, vor fi marile muzee ale Romaniei. Am facut acest studiu care, probabil, va sta la baza unor decizii ale MEC, MCTI si ale Academiei Romane si, partial, ale Ministerului Culturii. Problemele mari care se ridica in acest studiu sunt managementul si modul in care functioneaza acum Ro Edu Net-ul si ENC-ul. Problema mare este a costului total al posesiei zecilor de mii de calculatoare care se vor introduce in licee. A existat o initiativa privind realizarea unei retele rurale pentru un judet, cu toate centrele comunale in care exista scoli reprezentative. Aceasta experienta, finantata in cadrul programului de cercetare Infosor, se poate generaliza, inclusiv in judetele vecine. Este o problema a costurilor, pentru ca toate aceste programe care au fost prezentate aici vor costa bani, in afara de dotarea cu calculatoare. Mai e si partea de comunicatie. Din aceasta structura de fibra optica ce s-a instalat in Romania trebuie sa vedem in ce masura retelele de baza, care sunt ca niste autostrazi informationale ale Romaniei, pot crea niste facilitati pentru a ajunge la scolile si liceele din comune. Sunt niste propuneri care vor constitui obiectul unor decizii, mai ales cand va fi vorba de privatizarea totala sau partiala a companiilor despre care am vorbit si in care statul roman mai are capital majoritar sau sunt in intregime ale sale. Chiar in SUA, din taxa pe abonament, la oricine comunica prin telefon sau prin alte mijloace, se da un procent ce se returneaza in folosul institutiilor care folosesc calculatoare in invatamant, cercetare si, partial, in cultura. Eu propun aici sa se dezvolte un proiect tehnic pentru infrastructura informationala a retelei care va deservi invatamantul, educatia si cercetarea. Ganditi-va ca populatia care nu a avut de-a face pana acum cu calculatorul, daca luam tronsonul dintre douazeci si ceva de ani si patruzeci si ceva de ani, considerand ca mai au 15 ani pana la pensie, la sistemul de educatie continua vor trebui sa aiba acces. Pentru ca noi nu ne putem lepada de oamenii care acum au 30-40 ani, iar aceasta populatie activa va trebui sa aiba acces si, chiar cu sacrificiile lor, ca o conditie de angajare, de acum inainte, ei vor navali in scoli sa se pregateasca in utilizarea calculatorului. Deci, bazele acestea care se pregatesc in licee pot fi si ele aducatoare de bani pentru licee ca sa-si plateasca propriile consumuri si facand si un bine populatiei active. Constantin Corega: Au fost propuneri de programe de informatizare si inainte de 2000. Deosebirea este ca nu au avut suport financiar. S-a spus ca se va face un program de informatizare, dar nu s-a spus din ce fonduri, cine il va coordona si in cat timp. Ca urmare, unde a existat un interes s-au realizat programe, in alte judete, nu. De data aceasta a pornit un program la nivel national, coordonat, care-i obliga si pe cei care nu pot inca sa-si rezolve un astfel de drum. Am fost de curand in Canada, intr-un colegiu de 1.000 de elevi si unde erau 800 de calculatoare. Directorul liceului ne-a spus ca totul era rodul muncii colectivitatii din scoala. Noi tindem spre descentralizare, dar in programele mari suntem obligati sa ramanem in programe centralizate. Zic eu ca acest program este unul de invatare de utilizare de informatizare. De-aici incolo, fiecare scoala va fi stapana propriului sau program, sa-l duca mai departe. Vom putea spune: va oferim accesul la Internet, dar, daca nu te si ajut intr-o forma oarecare, atunci accesul este ca in programul anterior al ministerului, dinainte de 2000, de informatizare fara suport. Unele consilii locale sprijina scolile, altele nu. Atunci trebuie vazut in ce masura putem interveni, incat mare parte dintre acestea sa fie sprijinite. E un inceput acesta, al lectiilor integrate, si e normal sa fie si bajbaieli. Cred ca va trebui sa lansam un concurs national de soft educational. Trebuie sa mergem spre cea mai buna valoare si aceasta, in afara unui concurs, evident ca nu se poate. Eu cred ca trebuie sa ajungem acolo unde calculatorul trebuie sa fie, prin interfata sa, elementul prin care studiezi mai repede o realitate si nu simulezi o realitate. Da, n-am sa fac niciodata experimentul "Explozia nucleara" in laborator, cu siguranta ca pe acesta am sa-l modelez, dar viata experimentala, dezvoltarea abilitatilor in ceea ce inseamna practica trebuie sa o fac mai departe, prin activitate propriu-zis experimentala, si nu prin simularea acesteia. S-a vorbit aici despre scurgerea de creiere si, de cate ori ajungem la subiectul asta, suntem mai patrioti ca niciodata. Dupa cate stiu eu, anul acesta intra in Romania aproximativ 1,3 miliarde dolari pe seama muncii celor plecati in afara Romaniei. Dea Domnul sa se mareasca de 10 ori suma aceasta, pe baza valorilor pe care le exportam pentru un timp, si atunci cu siguranta si viata celor care raman aici va fi mai buna, pentru ca banii acestia intorsi nu vor face altceva decat sa creeze alte locuri de munca, alte posibilitati de dezvoltare. Cristian Tudor Popescu: Multumim si noi. Nu pot sa nu fac o observatie. Ar fi bine sa creasca suma asa cum spuneti: 1,3 miliarde dolari vin de la cei care muncesc in afara! Numai ca structura a ceea ce fac acesti oameni care produc acesti bani este destul de trista. Cati dintre ei produc calitate superioara, valoare adaugata superioara? Cei mai multi muncesc cu carca! Muncesc in Israel, sunt sute de mii, se duc la constructii si practica o munca mai mult sau mai putin bruta. Nici eu nu sunt fatalist pe ideea ca pleaca creierele, numai sa plece creierele, fiindca pana acum ponderea mai mare e a bratelor. Radu Jugureanu: Cred ca in acest moment construim ceva. Nu stim inca foarte bine cum o sa arate zidul, tavanul, ce covoare vom pune. Necazul profesorului Onea cred ca vine din faptul ca, pe de o parte, exista un fond de resurse in scolile romanesti si eu simt la fel, acest fond de resurse nu este bine exploatat. Exista o experienta valorificata, acumulata in foarte multe scoli, o experienta uniform distribuita geografic, si cred ca deja a venit momentul ca si SIVECO si SOFTWIN-ul sa apeleze, daca nu la produsele finite, macar sa gaseasca timpul de a utiliza experienta acumulata de profesorii din toata tara, pe diferite domenii. Al doilea motiv de nemultumire al prietenului meu este ca pentru invatamantul rural, care cuprinde 40% dintre elevii tarii, noi avem sub 0,12% acces Internet acum. Eu ma gandeam ca acest proiect tinde tocmai catre esenta cuvantului democratizare a invatamantului. Pentru ca, de fapt, dorim sa le oferim un mediu care se numeste Internet si care este cel mai democratic cu putinta. Va trebui sa ne indreptam si catre scolile-nuclee, centre de comune, unde la acest moment Romtelecomul ne jupoaie. Scurt pe doi, asta inseamna. Daca vrei sa faci ceva cu Romtelecomul, te jupoaie, ca scoala. Noi nu suntem persoane de business, deci n-ar avea motive. Intr-un fel sau altul, ceea ce producem noi se intoarce in societate. Produsul muncii noastre este strict dedicat societatii. Dan Nica: Dar cine va obliga sa va conectati la Romtelecom? Radu Jugureanu: N-am alta solutie. Alta e mai scumpa. Dan Nica: Puteti sa-mi dati un exemplu de localitate in care doar conexiunea la Romtelecom este expozitiva? Radu Jugureanu: Nistoresti-Vrancea. Dan Nica: Dar Nistoresti-Vrancea are Zapp. Radu Jugureanu: Cat costa, d-le ministru? Dan Nica: D-le profesor, costa 2 centi. Problema conectarii scolilor la Internet e tratata global. Pentru ca nu ma pot duce ca la piata, individual, sa ma duc sa iau la bucata. In momentul in care ma duc la Zapp si vorbesc de 1.600 de licee, e altceva. Oriunde m-as duce, Zapp sau altii, nu vor merge cu aceasta politica, pentru ca nu au cum. Uitati-va la licitatiile care sunt organizate in acest sistem centralizat, ca se discuta despre numarul de utilizatori. Pana si Parlamentul Romaniei, in momentul in care face o licitatie o face pentru 500 de conexiuni o data. In momentul respectiv, preturile se duc in jos. Deci, aceasta chestiune trebuie tratata la nivel central. Tot respectul pentru autonomia unitatilor scolare, dar aici nu merge, pentru ca ajungem ca la piata. Ma duc si cumpar 1 kg cartofi in loc sa cumpar 1.000 kg, cat am nevoie pentru tot. Aceasta este diferenta si din acest motiv am insistat si la precedenta intalnire si insist si acum ca aceasta chestiune trebuie sa fie tratata global, pentru toate scolile. Sa nu cadeti in plasa si sa credeti ca exista o locatie in Romania unde exista doar o singura conexiune. Nu exista asa ceva. Radu Jugureanu: Lucrurile vor intra, probabil, pe un fagas care sa le permita si scolilor sa aiba conexiuni, pentru ca fara componenta aceasta se pierde intreaga esenta a proiectului. Eu vroiam sa va semnalez o situatie catre care ne indreptam cu acest invatamant virtual. Eu am facut matematica, dar ganditi-va ca se schimba paradigma invatarii, pana acum profesorul era centrul atentiei, el are o tabla si un grup de copii in spate. In momentul in care sursele de informare sunt mai atractive decat profesorul, elevul devine mijlocul acestui univers. El va avea surse de informare multiple, printre care si un profesor, care se va numi "tutore". Nu stiu daca avem acum posibilitatea sau disponibilitatea de a marsa spre aceasta directie care este pedagogica. Vorbesc ca unul dintre cei 300.000 profesori. Cristian Tudor Popescu: D-le profesor, vad ca s-a conturat cu tarie aceasta problema practica, concreta a conectarii. Facem noi filosofie aici, discutam c-o fi, c-o pati, dar cum facem sa ne conectam? Pentru mine, cel putin, Internetul nu reprezinta nici singura si nici principala modalitate in acest program. Pachetele acelea de biologie si de chimie despre care vorbeam nu au de-a face cu Internetul. Acelea pot fi facute altfel, asigurate fiecarei scoli, Intranet, eventual. Eu inteleg ca e spectaculos, e la moda Intenetul, dar nu e totul. Nu cred ca, de pilda, o scoala din Nistoresti-Vrancea, chiar daca nu are Zapp Mobile, si chiar daca nu poate sa faca o conexiune la pret mai redus, nu poate sa faca instruire cu calculatorul fara Internet. Se poate si fara. Fortati putin nota ca Romtelecomul va jupoaie. Cred ca nu se poate reglementa de catre minister problema asta pana la capat, adica ceea ce-i cereti dvs. d-lui ministru nu se poate face. E o piata, e concurata de diversi alti vectori si nu poate sa vina domnia sa sa faca niste reduceri la Romtelecom. N-ar fi corect, pentru ca ceilalti sunt operatori privati, participa si ei la acest joc de piata si de acolo trebuie sa rezulte solutia. Emil Onea: Acest sistem nu poate functiona fara magistrale de comunicatii, on-line, caci asa e el conceput. In al doilea rand, este ceea ce numim share-ing de resurse. Adica, daca nu am profesor de limba engleza la Nistoresti, poate ca maine, cand va fi iarna si ger afara, si un profesor de engleza de la Colegiul Cantemir din Bucuresti face o lectie frumoasa, o vede si ala de la Nistoresti. Ar fi extraordinar! N-o sa se faca maine, dar trebuie sa se faca ceva. Eu sunt unul dintre recunoscutii impotriva chat-ului, jocurilor pe Internet. Am putea face din scoala un loc de unde comunitatea locala sa se informeze. Se pot accesa de la calculatorul conectat la Internet site-urile judetului, unde vedem ce dari are omul de platit, de exemplu. Scoala poate deveni un factor important de educatie pentru comunitate. Paloma Petrescu: Aici e o dovada a interesului pe care societatea civila si administratia publica il dovedesc pentru educatie. Accesul la Internet este o obligatie pe care o avem, nu neaparat de moment, de a asigura posibilitatea tuturor la o informare corecta si prelucrarea si transmiterea informatiilor. Cel mai important este sa constientizam faptul ca aceasta informatizare a sistemului educational este un pas foarte important in implicarea elevului in propria sa educatie. Se vorbeste de mult timp despre acest lucru si despre folosirea metodelor participative in educatie. Mai mult sau mai putin, acestea s-au facut, nu acum se descopera aceste lucruri. Nu descoperim noi acum ata cu care se taie mamaliga. Dar faptul ca elevul va fi concret implicat in propria educatie, cred ca aceasta se intampla pentru prima data la nivel national. Problema care preocupa pe multi acum este aceea a statutului profesorului. Nu este o problema de fond. Prin firea lor, profesorii sunt persoane flexibile, care se adapteaza schimbarilor sistemice. O mare parte dintre profesori stiu sa foloseasca calculatorul in scop personal. Problema care se pune este abilitarea lor pentru a-i face capabili sa foloseasca acest sistem de educatie cu scopul de a preda. Se va schimba doar rolul profesorului, din transmitator de cunostinte in asistent si consilier al elevului. Va fi persoana care-l va asista si-l va invata sa caute, ii va directiona miscarile spre scopul stabilit prin curriculumul national. Acest lucru se poate realiza chiar prin serviciile pe care scoala le poate oferi. Ma refer la experientele noastre din judetul Constanta, unde am conceput o retea Intranet si ea functioneaza. Nu am reusit sa o extindem in tot judetul, dar ea functioneaza de prin 1994. Erau cuprinse doar scolile din municipiul Constanta si orasele mari. Din 2001 si pana acum, am reusit sa conectam si scoli din comune, dar acest lucru nu se poate face de unul singur, aici avem nevoie de ajutorul autoritatilor locale. Prin bunavointa consiliilor locale se poate face conectarea la Internet, prin Romtelecom. Apare problema finantarii, pentru ca nu toate comunele inteleg acest lucru si acum ne straduim sa convingem cat mai multi primari. Este foarte mare nevoie de conectarea la serverul inspectoratului scolar a scolilor de la centrele de comuna, pentru ca altfel nu suntem capabili sa colectam date. Daca vorbim despre lucruri care nu exista, este inutil sa gandim mai departe. Am infiintat, la nivelul judetului, 12 centre de colectare a datelor si asa reusim sa facem operatiunea mai repede decat inainte. Cred insa ca, daca s-ar realiza aceasta conectare a tuturor scolilor si inspectoratelor scolare pe serverele viitorului, asta ne-ar ajuta sa avem acces la informatii in orice moment. Scoala ar trebui vazuta ca principal furnizor de servicii de formare. Noi am infiintat, in Constanta, Academie Cisco, cu 14 academii locale. Exista interes pentru aceste cursuri, care se platesc, si pentru aceasta evaluare on-line, si asta este, in opinia mea, perspectiva pentru invatarea la distanta si pentru o evaluare corecta si obiectivala. Este si o posibilitate de a ne intregi veniturile extrabugetare, care reprezinta o oportunitate pentru dotare si pentru formare. Dar consiliile locale nu totdeauna respecta prevederile legale referitoare la finantarea invatamantului de stat si ma refer aici la veniturile rezultate din activitatile extrascolare. Uneori, exista tentatia ca aceste venituri ale scolii sa fie utilizate pentru activitatile pentru care sunt raspunzatoare consiliile locale. Dar totul este perfectibil si e important ca azi am asistat la o discutie importanta, care va avea urmari. Vasile Soporan: La nivelul judetului Cluj, problemele principale sunt acelea de a asigura baza materiala, atat prin efort propriu, cat si prin cel al MEC. La un numar de 90.000 elevi sunt 1.690 calculatoare, adica 5060 elevi la un calculator. De asemenea, din 182 scoli cu clasele I-VIII, 59 sunt dotate cu tehnica de calcul. Exista aceasta provocare la nivelul judetului, pentru agentii economici, de a sprijini dotarea unitatilor scolare cu tehnica de calcul. Avand in vedere situatia specifica a Clujului, unde exista 6 universitati si peste 70.000 studenti si o buna dotare a universitatilor, exista aceasta sprijinire a unitatilor scolare cu tehnica de calcul existenta in universitati, care e considerata uzata din punct de vedere moral. Consider ca, pe langa acest program national, la nivel local ar trebui sa existe programe in care resursele financiare trebuie sa fie utilizate. Se poate ajunge la acoperirea unui deficit de resurse financiare, care exista acum. Sunt si la noi probleme de natura administrativa. Din acest motiv remarc faptul ca exista o legatura foarte buna intre Prefectura si Consiliul Judetean, dar, din pacate, aceasta legatura nu exista cu primaria municipiului Cluj, ceea ce creeaza probleme in dispunerea unor sisteme benefice pentru cetateanul de rand. Acest program are un rol important si in eliminarea unor bariere psihologice. Am constatat acest lucru la nivelul administratiei. Exista multi functionari care nu au atractivitate pentru tehnica de calcul, ba mai mult, au si repulsie. Am organizat cursuri de instruire si, incet-incet, apare starea de normalitate. Programul acesta poate stabili ierarhii, la care nu ne-am fi gandit initial. Am fost la Centrul de plasament din Campia Turzii si unul dintre copiii institutionalizati a obtinut un premiu la informatica, la concursul national "Floarea de Colt". Directorul centrului imi spunea ca Mihaita este deja o personalitate. Deci, introducerea SEI poate sa aiba efecte pozitive. Se pot instrui si copii cu o anumita incarcare intelectuala si acest obiectiv cred ca poate fi impus prin SEI. Programe specifice pentru anumite tipuri de scoala. Aici ma gandesc ca trebuie un program-tip pentru scolile din mediul rural, anumite programe pentru scolile din mediul rural, anumite programe pentru scolile cu copii cu deficiente. Liviu Nicolae Dragnea: Noi am realizat in judet singurul sistem integrat, am reusit sa informatizam toata administratia publica locala. Primariile sunt conectate la sistemul Internet, este un sistem de transmitere de date in timp real, un sistem de videoconferinta si am facut asta cu bani foarte putini. Fiecare primarie locala a pus 4.000 dolari si Consiliul Judetean, in jur de 90 si ceva de mii de dolari, deci cu vreo 400 mii dolari am reusit sa informatizam toata administratia publica locala. Aveti dreptate, d-le redactor-sef, ca toti cetatenii au aceeasi perceptie. In 2003 si in anii urmatori vrem sa ne extindem si in domeniul invatamantului, vrem sa conectam fiecare scoala la un sistem Intranet si incercam sa le conectam si la Internet. Spun ca incercam pentru ca abonamentul costa semnificativ. Daca MEC si MCTI considera ca meritam sa fim sprijiniti, acceptam cu bratele deschise, daca nu, incercam cu ce bani gasim. Sistemul o sa-l ducem la capat. Si cand ne-am apucat de el nu am avut toti banii, am luat bani din banci, pe care anul asta o sa-i dam inapoi. Noi am implementat acest sistem de un an si el functioneaza. Si eu am fost suparat ca atunci cand am pus in aplicare sistemul nu a venit dl. Nica sa-mi dea un premiu sau o ciocolata, dar trebuie sa gandim ca e vorba despre o conceptie nationala si ca ea trebuie realizata. Noi avem si acum comune unde avem telefon cu manivela. Dar primarul de acolo este in sistemul nostru de Internet, este conectat la sistemul nostru de videoconferinte si daca vom gasi bani, nu vom mai trage decat o antenuta si o instalatie la fiecare scoala si am conectat copiii. Marti am infiintat - si din cate stiu suntem singurii - Consiliul Judetean al elevilor - putin diferit de Consiliile locale. Cate un elev ales democratic, din fiecare liceu, si-a ales presedintii si vicepresedintii si le-am pus la dispozitie toata logistica noastra si cred ca o sa-i implicam mai mult pe tineri in viata comunitatii. Vrem sa-i obisnuim cu mecanismele care conduc viata economica si sociala a unei comunitati. Pentru elevi e important ca si ei sa fie parte in sistemul educational. Voiam sa intreb firma Siveco daca, atunci cand au fost gandite aplicatiile, elevii reprezentativi au fost intrebati sau macar dupa punerea in practica s-a evaluat un raspuns in ceea ce priveste aceste aplicatii. Eu cred ca e bine sa eludam riscul ca informatizarea sa excluda factorul uman sau emotional in modul cum ne educam copiii. Florin Talpes: Din prezentarea facuta de dl. Ilia rezulta ca partea de continut educational este unul din amanuntele-cheie ale programului. Vorbind de continutul educational, vorbim de un teren extraordinar de mare. Am plecat de la constatarea ca in liceu numarul de calculatoare pe suta de elevi ar ajunge undeva la 1-2 la suta. In liceele de top din tara, acest numar ajunge pe la 6-7 la suta de elevi. Un calcul simplu arata ca majoritatea orelor, in orarul scolar, sunt intre orele 8,00 si 20,00, o buna parte a orelor disponibile ale calculatoarelor sunt ocupate cu informatica. Cu toate acestea, exista un anumit numar de ore cand calculatorul este liber. Un calcul facut de noi arata ca elevii de la clasa a XI-a E, de la un colegiu, ar putea avea acces la calculator, in afara orelor de informatica, la un numar maxim de 10 alte lectii pe an. Deci nu toate clasele, ci una anume. Plecand de la acest fapt, am zis ca trebuie sa punem in acele maximum 10 ore alte materii decat informatica. Atunci ne-am gandit cum putem sprijini profesional ca, pe langa instrumentele traditionale, folosind deci si calculatorul, sa-l foloseasca 10 ore nu unul, ci mai multi profesori. Mai departe, focusul nostru a fost cam care sunt acele probleme la care instrumentele traditionale nu te prea ajuta, eficienta invatarii este foarte scazuta, copilul trebuie sa stea ore in sir acasa sa inteleaga despre ce e vorba in lectie. Atunci noi am incercat sa descoperim elementele care greu se invata de catre copii cu instrumentele traditionale. Nu vrem sa inlocuim elementele traditionale cu calculatorul, nici macar tabla si creta. Calculatorul vine ca un element in plus care ajuta la cresterea eficientei invatarii. Proiectul de aplicatii pe care-l conduce Siveco este extraordinar de complex. Am avut o experienta cu copiii mei, care sunt in clasa a X-a si care au vreo 30 de jocuri acasa. De Mos Niculae am vrut sa fac o experienta cu ei si in loc de jocuri pe calculator au primit jocuri traditionale, cu piese si cartonase si am constatat ca le plac. Calculatorul este, in viziunea noastra, un instrument, alaturi de alte instrumente. Masura ultima, focusul, este cat de mult creste eficienta invatarii. Intr-o lectie legata de ochi, in care plansele nu te ajuta foarte mult si unde prin metode traditionale nu merge, folosind calculatorul, creste eficienta invatarii. Noi, ca parte de tehnologie, suntem secundari in acest proiect. Complexitatea proiectelor este maxima si trebuie sa vedem care este cu adevarat impactul asupra elevilor, daca lectia respectiva are cu adevarat impact. As zice ca firme, cum este Siveco, deruleaza un proiect extrem de complex. Doina Banciu: Am urmarit cu multa atentie acest proiect. Noi conducem un proiect finantat de Guvern si vrem sa stim pe ce dam banii publici. Proiectul acesta are un rol extraordinar de important pentru ca, in primul rand, este un proiect care abordeaza intr-o maniera sistematica informatizarea procesului de invatamant din Romania. Mai mult decat atat, el se leaga perfect cu strategia de informatizare a MCTI. Impactul social este extrem de important. Doua lucruri sunt extrem de importante: soft (continut) si hard. Legat de software educational vreau sa va spun ca acesta exista in Romania. Spun acest lucru cu responsabilitate, pentru ca numai din proiectele finantate de MEC, prin programele mari de cercetare, s-au derulat programe educationale care pot sa sustina acest proiect al MEC cu costurile respective. Un program interesant este unul realizat cu Facultatea de Litere, care are in vedere gramatica limbii romane si invatarea corecta a ei, care poate fi utilizat si de catre elevii de scoala. Ca sa inchei, as propune sa se realizeze un sistem de inventariere si analiza si valorificare a softului educational existent deja. Exista o firma din Galati, care are o oferta extrem de interesanta de soft educational. A doua problema legata de continut, s-a spus aici ca exista cel putin doua programe legate de continut. Una de continut al lectiilor propriu-zise, cum a spus dl. Talpes. Aici este foarte mult de facut si pe piata este loc pentru toata lumea, pentru ca va fi foarte greu de pus toate manualele intr-o forma electronica astfel incat sa poata fi predate. Dar este un inceput si trebuie sa se faca si poate ar trebui sa fie o prioritate. Exista si al doilea element de continut. Secolul acesta este cel al culturii informatiilor si comunicarii electronice. Incep deja procese care trebuie informatizate, sa-i dai copilului mai multa informatie, sa o poata citi si asimila mai usor. ICI a realizat o astfel de platforma eficienta pe baza careia poate sa implementeze orice elemente de continut si sa le distribuie corespunzator. O alta problema pe care vreau sa o abordez este cea legata de programul national "Societate informationala", finantat de Guvernul Romaniei. Din cele 78 de proiecte, peste 25% sunt dedicate invatamantului si orientate catre sustinerea lui. Acest lucru e important, pentru ca arata preocuparea la nivelul societatii. Exista doua proiecte prioritare, finantate la peste 6 miliarde lei, propuse de MCTI - unul pentru invatamantul la distanta, altul pentru crearea unui sistem de informare-documentare electronic. Florin Popescu: La Dragoesti, am facut un centru educational in care, printr-un parteneriat intre comunitate, Fundatia Marconi si Societatea Romana de Radio am reusit sa facem un centru in care oamenii vin si au acces la calculatoarele scolii. Pe parcursul derularii programului am avut ocazia sa vorbesc cu oamenii din diferite zone ale tarii, care nu stiau unde vine Dragoesti. Vreau sa spun ca, desi suntem doar la 60 km de Bucuresti, suntem intr-o zona izolata, in care accesul la informatie este foarte, foarte greoi. Am accesat pagina de Net cu o saptamana inainte sa primim de la inspectorat invitatia, sa iau metodologia de capacitate 2003. Din punctul de vedere al difuzarii informatiei in teritoriu este nevoie de Internet. Am reusit sa facem un parteneriat educational in sprijinul comunitatii, atat in comuna Dragoesti, cat si in alte doua comune din judetul Vrancea si in judetul Bacau. Toate trei sunt centre-pilot care functioneaza. Fara sa avem telefon automat si conexiune la Internet si cu soft-urile pe care le avem, am reusit sa le introducem unde si cand trebuie si spun eu ca asta are un impact mult mai mare. Programul este foarte frumos si foarte bun, dar o intrebare ar fi ce facem cu copiii care lipsesc in ziua respectiva. Profesorul mai tine o data lectia sau ei pot accesa lectia respectiva? Nu s-a specificat acest lucru. Cred ca un calculator nu trebuie privit ca un element de lux, ci ca un prieten cu care sa te joci. A-l invata pe copil jucandu-te cu el este mult mai eficient decat daca i-ai impune sa invete ceva. Ce am mai facut noi la scoala? Am luat toata biblioteca scolara si am facut o baza de date cu ajutorul copiilor. Acelasi lucru se poate face si cu un dictionar. Sunt multe lucruri care pot fi facute. Ecaterina Andronescu: Sustin ca sistemul educational informatizat este o sansa pentru Romania. Ca sa se transforme intr-o realitate, chiar daca in interiorul lui dezvoltam si sisteme virtuale, cred ca are nevoie de foarte multa solidaritate si de sprijin si cred, de asemenea, ca are sansa sa se bucure de aceasta solidaritate. Pentru ca, iata, ati auzit aici sustinerea institutiei prezidentiale, stiti din seminariile trecute ca se bucura de sustinerea primului-ministru, a Guvernului, il dezvoltam intr-un parteneriat cu ministerul de resort. Cred ca institutiile cu rol de decizie sunt solidare cu acest program si acest lucru este foarte important pentru el. Dar, mai mult decat atat, aceasta solidaritate o simtim din partea firmelor de profil care lucreaza in folosul acestui program. As spune, deasupra de toate, ca el se bucura de sprijinul profesorilor, care vor juca rolul esential in derularea acestui program. De aceea, toate initiativele care apar la nivelul unei scoli, de la nivelul unui judet vor fi intotdeauna sprijinite de MEC si incurajate. Aici au fost prezenti doi reprezentanti ai autoritatilor locale, din Cluj si Teleorman, unde exista preocupari deosebite. Daca la Cluj, MEC a oferit, intr-un alt proiect, copiilor din judet, opt microbuze, judetul a decis sa mai cumpere inca opt microbuze si in felul acesta scolile de acolo au fost intr-un avantaj. Nu pot sa nu remarc surpriza pe care am avut-o in judetul Teleorman, cand intr-o vizita in scoli fiind, dl. presedinte, aici de fata, imi spune: "Nu e nevoie sa mergeti in scoli, puteti vorbi cu toti directorii din scoli in sistemul de videoconferinte", ceea ce s-a si intamplat. Am fost in urma cu o luna de zile in Israel si am fost impresionata de faptul ca Israelul are o adevarata industrie care lucreaza pentru educatie. E o industrie dintre cele mai performante. I-am invitat sa vina in Romania, sa stea de vorba cu reprezentantii firmelor din Romania si sa dezvoltam si noi, in mai mare masura, asemenea programe extrem de interesante, care raspund tuturor obligatiilor pe care scoala le are. Sigur, ramanem deschisi parteneriatelor cu toate institutiile care sprijina acest program nu in folosul imaginii ministerului, ci in folosul scolii, pentru ca de aceea l-am construit, de aceea foarte multa lume lucreaza pentru el, sa fie in beneficiul scolii romanesti, al elevilor in primul ran